Masca mea

Toata lumea ma vede la fel si ma priveste diferit. Datorita mastii. Masca mea e perfecta,pot fi cat vreau de afectata,cat vreau de fericita,cat vreau de...eu. Totul e masurat atent de catre mine. Masca mea permite oamenilor sa ma cunoasca atat cat doresc eu. Nimeni nu vede ce e in suflet, nimeni nu vede negrul,albul si coloratul din mine.
Dar ce se intampla cand cineva reuseste dupa un timp sa ne faca sa indepartam masca. Cine apare? Poate ca daca purtam mastile prea mult,nu stim cate bube de afla sub masca aceea. Poate devenim exact ca masca,un plastic colorat si mort.
Mesajul meu? Poate ca ar trebui sa mai dam jos si mastile, sa le lasam sa se odihneasca si sa ne traim visele oricat de greu ne'ar fi sa fim noi,sa fim original si nu din plastic.
Am ascultat de curand o melodie care spune ca traim intr'o lume a rapiditatii. 'Nu mai poti sa te-opresti! Te strivesc cei din urma daca incetinesti!' Asa e. Suntem mult prea lipsiti de curajul de a ne trai visele,suntem gri! Si omul gri tine capul in jos si merge repede,negandindu'se la soarele dupa cer, negandindu'se la oamenii din jur,gandindu'se decat la bani si la locul in care trebuie sa ajunga.
Morala? Traieste'ti visul si lasa masca pentru mai tarziu.