Durere

Nu, nu imi sta in putere sa schimb stilul meu de a scrie. Da, de a scrie. Dar am intampinat o dificultate. Ceea ce sa numeste drog virtual. Ceva e diferit. Am ascultat asa ceva. Este uluitor cate ganduri, cate idei, cata filozofie iti intra aproape automat in creier. Gandesti cu tot ce ai mai bun. Cu tot.
Sunt ganduri. E un inceput usor lin care dupa un moment sau doua se intensifica, treptat. E asemeni unei turme de cai care se apropie din ce in ce mai rapid si mai zgomotos. Apoi apare durerea, durerea adusa de necunoscut. Nu de acea turma. De altceva de ceva mult mai puternic, nu stiu de ce. E o durere simpla, confuza, ademenitoare,  simtind-o cu fiecare fragment al corpului tau. Tresari, te misti, respiratia se accelereaza, nu iti mai poti controla globii oculari, nu mai stii nimic de nimeni si nici nu vrei sa stii. Doar te cufunzi, te cufunzi adanc in relaxare, in durere.
In durerea mai sus descrisa, numai ca acum e asurzitoare e diferita, e profunda, te schimba. E asemantoare cu durerea maturizarii. Dar ceva vine, ceva care seamana cu o durjba, o motocicleta ceva care aparent a venit doar ca sa te salveze din durerea infernala. Doar ca distruge. Distruge provocand mai mult haos. Te sperie, nu stii cum sa reactionezi. Ai intrat in ceva din care nu mai poti iesi. Singura scapare? Semnalul care te'a avertizat ca s-a terminat , ceva asemanator cu o alarma care iti spune "Gata, s-a terminat, esti in siguranta". Ce simti acum? Soarele de dupa furtuna.
P.S.: Stiu ca aberez.