Doare.

Da, doare. Si m'am saturat sa tot ascund asta. Nu imi place sa fiu vulnerabila, sensibila. Vreau sa fiu dura si falsa. Intotdeauna zambitoare si dispusa sa ajut. Imi place sa ascult oameni. Astfel vad ca ceea ce se numeste "durere" nu lipseste din niciun suflet. Si il chinuie. Il macina. Il omoara.
Cu toate ca il distruge incet, ii da o farama infima de fericire ca sa il mai vindece de ranile care vor urma. Mai dureroase, mai distructive. Dar omul e ca furnica. Duce mult, nu fizic, ci moral. Duce multe. Duce rani, duce probleme, duce greutati.
Cel mai rau lucru? Un copil care arde pe dinauntru. Un copil care zambeste fortat. Un zambet atat de mult exersat incat pare autentic. Un zambet care il face sa para fericit. Dar daca te uiti mai atent...o sa vezi ca nu e fericit. E amarat, e ocarat, e indurerat...e aproape mort. E groaznic.
Sfatul meu? Bucurati'va de ceea ce aveti, pentru ca daca nu sunteti fericiti cu ce aveti, s'ar putea sa ramaneti fara. Si tineti cu dintii si luptati'va pentru ce e mai bun pentru voi.

Atat am avut de zis...