Toamna

Da, cu siguranta pot afirma ca toamna e anotimpul meu preferat. Toamna este amintirea verii. E totusi caldut, dar in acelas timp ploua sa te avertizeze ca nu mai e vara, e toamna. Toamna iti striga in fata : ''Trezeste'te! Nu mai e vara!''. Dar pe mine ploile astea ma indeamna la visat. Ploaia imi sopteste incet la ureche : ''Inca mai ai timp,viseaza...''.
Peisajul toamnei este minunat. Este divin as putea zice. Pentru mine, toamna m'as putea indragosti. Ireversibil probabil. Frunze moarte, ploaie puternica, nori gri. Suna urat,nu? Dar printre frunze imi joaca imaginatia. Fiecare picatura ma gadila. Norii imi zambesc. Atatea figuri si atatea desene. Poate sunt nebuna. Sau poate sunt doar aiurita. Sau poate sunt total umana. Imi iau libertatea de a'mi imagina, de a fi ametita de frumusetea toamnei. Culorile ma ametesc. Ma innebunesc. Si le iubesc. ''Sunt nebuna in sinea mea.'' Asta imi zic zilnic. Si cu fiecare moment ma simt mai bine in nebunia asta. Un amalgam de emotii ma trec in fiecare moment. Stiam ca doar nebunii isi pot schimba starile foarte usor. Inseamna ca sunt nebuna. Si in fiecare zi ma bucur de asta.
Daca as fugi in lume, toamna as face'o. Orice as face, as face toamna. Ea ma indeamna la nebunie, ea ma indeamna la suras, ea ma indeamna la toate tampeniile si copilariile pe care la fac. Le fac pentru ea, pentru toamna mea.
Iubesc ploaia. Iubesc toamna...