De ce aud tot mai des sa ma maturizez? Ca visele mele nu inseamna nimic. Ca nu se vor indeplini. Nu face aia, nu gandi aia, nu il place pe ala, nu manca aia, nu mai visa atat de mult. DE CE??? Nu vreau! Vreau sa mai imi imaginez. Nu vreau sa ajung un om care trece pe strada si are privirea goala, satul de atatea griji, de atata munca de atata chin. Vreau sa am coltul meu de rai la care sa mai adaug ceva pe zi ce trece.
In timp ce imi savurez cerealele, in timp ce bea cafeaua, in timp ce doar ascult muzica, in timp ce imi fac baie, in timpul pe care il pierd imi umplu mintea cu lucruri amuzante, triste, frumoase, urate, cu rodul imaginatiei mele. Imi cresc copilasul imaginatiei mele pe zi ce trece. Intr'o zi va fi destul de mare incat sa imi spuna tot ce a mancat de cand l'am creat si voi face o carte pe cinste. Asta e visul meu. Vreau sa scriu o carte facuta din pura imaginatie.
Va fi ceva sublim pentru mine si nebunii destul de psihopati sa o inteleaga. Ceilalti ma vor condamna ca sunt prea copil.
Toti imi critica felul de a fi, dar in lumea asta trebuie sa fi un copil puternic sa supravietuiesti. Trebuie sa fi jumatate adult, jumatate copil. Odata gasit echilibrul, viata e exact cum ar trebui sa fie. Azi am primit o lectie.
In tramvai in timp ce ma intorceam de la scoala, era o fata oarba. Cersea. Aproape toti i'au dat bani, mai putin eu. Toti m'au judecat. Da! Nu voi da bani unui cersetor ca sunt constienta ca nu vor ajunge la el. Dupa vreo 2-3 statii s'au urcat niste pusti in tramvai si au inceput sa o badjocoreasca. Doar doua persoane au aparat'o. Un domn in varsta si un baiat la vreo 20 de ani. Alte doua persoane care nu i'au dat bani. Dar au facut ceva de un milion de ori mai bun. Au aparat'o de animalele societati. De pleava societatii. Cei mai limitati si mai 'jmecheri' oameni.
Lectia? Simplu. Trebuie sa invatam sa ne bucuram de ce avem. Si de ce am putea sa avem. Daca, doar DACA, vom invata iar sa avem un colt al mintii umplut cu tot ce e mai bun si rau din noi. Coltul nostru al imaginatiei.
Copilul nostru imaginat...
Un comentariu:
Mi se pare interesant si adevarat ce scrii....sincer,e bine sa lupti impotriva blazarii si a indobitocirii la care esti supus de mediul inconjurator si de persoanele din el,iar cat despre cersetori,eu de cand am vazut filmul"Filantropica" nu mai dau nici un ban nici unui cersetor,indiferent cata mila mi-ar inspira........
Trimiteți un comentariu