Alerg!

Eu alerg. Tu alergi. El sau Ea alearga. Noi alergam. Voi alergati. Ei sau Ele alearga.

In concluzie, toti alergam. In stanga, in dreapta, in fata, in spate.Unii se duc in sus sau in jos. Dar toti alearga undeva. Acum cateva zile, m'am oprit pur si simplu din mers. M'a lovit un baiat din spate care alerga. 'Hei, vrei sa nu te mai opresti in mijlocul drumului?' Nu stiu cum se face ca fix in momentul ala s'a oprit muzica. Si l'am auzit. Imi venea as ii raspund 'Dar cerul e asa frumos...si e atat de frumos in jurul nostru'. Dar in loc sa ripostez, m'am supus. Am luat'o la goana. Fara sa ma mai uit in jur. Fara sa mai vad cerul. Fara sa mai vad oameni, fete, sentimente, ochi caprui, ochi verzi. Doar aleea din fata picioarelor mele grabite. Nimic nu m'a oprit. Nici nu mi'am dat seama cand am ajuns la destinatie. Am vazut doar blocul, am intrat si m'am urcat in lift. Cat de mult m'a afectat tipul. Daca stai, ii incurci pe altii. Daca alergi, esti doar unul de'ai lor. Un om fara personalitate. Banal. Ce sa fac?

Eu stau. Tu stai. El sau ea sta. Noi stam. Voi stati. Ei sau ele stau.

In concluzie, la sfarsit toti stam. Intinsi intr'o cutie. Atunci de ce sa alerg cand eu trebuie sa fac opusul. Trebuie sa stau si sa savurez. Totul. Sa absorb totul. Sa absorb frumosul si uratul. Albul si negrul. Sa fiu un burete si ce e in jurul meu sa fie lichidul. Eu sa iau totul si sa tin pentru mine. O privire, un zambet, oameni, fete, sentimente, ochi caprui, ochi verzi. Sa privesc totul. Sa privesc adevarul. 

Fix in ochi...