Era poeziilor a trecut. A biletelelor de dragoste pline de speranta si rusine trecute prin multe maini curioase si amuzate cu mesajul "Vrei sa fi iubita mea?". Acum totul se rezuma la "Vrei sa fi a mea?" sau pur si simplu un sarut care e inteles ca si cum doua persoane sunt impreuna.
Era vitezei. Era comoditatii. Tot aia e. Ne ascultam muzica si ne vedem filmele. Vorbim in replici de film. Schimbam limba. Facem schimb de melodii. Folosim cliseele care se regasesc in orice carte de pe piata. Ne "comodizam", la figurat. Nu mai stim sa purtam discutii lungi si pline de inteles. Nu mai scriem scrisori, implica prea mult. Preferam un e-mail scurt, telegrafic : 'Buna, ce faci?'
Aceste fapte pot fi iertate si trecute cu vederea. Ce'i mai rau in toate astea? Comoditatea intra si in ce'i mai frumos pe lume : iubirea. Nu ne mai exprimam sentimentele, dam citate. In schimbul catorva cuvinte frumoase de iubire, trimitem o melodie. Cantec pe care un compozitor a primit cativa lei pentru a'si asterne sentimentele pe o foaie, pentru ca un om comod sa il foloseasca pentru a'si exprima sentimentele vagi. Daca le'ar intelege, ar fi capabil sa vorbeasca despre ele. Dar e comod, i se pare inutil sa le exprime prin propriile lui idei, cand un altul a scris despre ele si i se pare ca nu poate face mai bine.
FALS! E doar o parere. Oricine, in lume ar prefera doua fraze cu niste cuvinte simple si din suflet decat o melodie cu multe fraze cu cuvinte pompoase ascultata si dedicata unui milion de alte persoane. Oricine prefera un singur sarut pasional in locul a sapte pupici virtuali pe messenger, indulciti cu alte sapte hug-uri si o fata cu inimioara drept bonus. Oricine prefera un "Te iubesc!" soptit la ureche decat un "i love you" intr'un mesaj.
Aici e vorba de calitate contra cantitate. Unicul impotriva comercialului.
Expresivitate vs. comoditate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu