2 ianuarie 2012
Dor
Intalnim atatia oameni. Cum se face ca dorul apare doar pentru cateva persoane? Au ceva special? Ce ii face demni de acest sentiment unic?
Atatea criterii. Sunt oamenii care si`au pus amprenta pe personalitatea ta, chiar daca nu erau mereu acolo. Sunt oameni cu care te`ai intalnit odata in viata. Sunt oameni cu care ai stat o perioada mai lunga. Oameni care au reusit sa iti deschida ochii si, chiar daca lumina era prea puternica, lacrimile tale aveau sa curga pe umerii lor. Sunt acele persoane cu care ai ras timp de o ora incontinuu de rasul altuia atat de tare incat uitati de ce ati inceput sa radeti de la bun inceput.
Dar cel mai rau e cand te resemnezi. Cand realizezi ca pentru anumite persoane vei simti acest dor mereu. Ca o rana adanca, dar fara speranta ca se va mai inchide vreodata. Cei care ti`au fost aproape toata viata, cei cu care ai avut o legatura speciala, dar nu ii vei mai vedea vreodata, cei cu care te`ai certat rau. Imi place sa il numesc "dorul final", care pentru mine este cel mai crud dintre toate.
Totusi, ca sa poti ramane in toate facultatile mintii, trebuie sa creezi noi legaturi. Stranse si cat se poate de sincere. Sa iti poti varsa sufletul unui om pe care il cunosti de cinci minute. Nu stii ce gandeste, poate el are solutia la problema ta. Dar trebuie sa ai grija. Daca versi prea mult, risti sa ramai vulnerabil si raspunsul sa fie doar un raspuns de mantuiala amestecat cu foarte multa mila.
Nu va fie teama de noi legaturi si nici sa va fie dor de cineva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu