23 aprilie 2012
Defectuosi
Sunt mai trează ca niciodată. În aşteptarea viselor, gândurile m`au invadat și mai tare m`au trezit. Prea multe întrebări într`un cap atât de obosit.
Dacă am avea totuşi capacitatea de a ne schimba comportamentul de pe o zi pe alta? Dacă vorba "lupul îşi schimba pielea, dar năravul ba" ar fi falsă? Micile defecte care ne definesc nu ar mai exista. Am fi cu toții
capabili sa ne schimbăm de pe o zi pe alta. Si ce am avea atunci? Am avea o lume perfectă. Prea perfectă.
Si atunci ce ai mai fi? Am fi cu toții la fel si n`am mai avea ţel. Am fi cum ne dorim acum sa fim. Si dacă ar fi asa, unde ar ajunge lumea? Ar avea randament 100%. Dar oare noi chiar vrem sa fim perfecţi? Îţi poţi imagina cel mai bun prieten fără rasul ăla isteric? Sau colegul tău fără obsesia necontrolata de a te corecta la fiecare greşeală gramaticala? Sau fără vecinul cu un tropăit care te înnebunește, cu toate ce îi atragi mult prea des atenţia? Parcă ar fi prea plictisitor.
Ne plângem prea mult. Asa se zice, ca defectele trebuie corectate, ca trebuie sa dispară. Dar fără ele am fi toți la fel. Am fi nişte creaturi ale rutinei, care fac același lucru perfect, în acelas loc perfect, cu aceeaşi oameni perfecţi. Doar mie îmi suna plictisitor? Parcă o viaţa fără certuri complet inutile cu un prieten pe tema "nu e asa cum zici tu, e asa cum zic eu!" nu are nici un farmec.
Îmi lipsește perioada în care cautam dinadins defectele si sa vad pana unde merg ele, pana la ce nivel, cât își pot unii oameni înfrâna adevăratul caracter. Omul, în societate, se poarta docil. Face exact cum vor alții. Asa suntem, asa facem toți. Ne ridicam la un anumit standard pentru ca, în cuvintele unora, suntem niște "animale sociale".
E sublim momentul când iei individul de'o parte și porți o discuție cu el. Apare un cu totul alt om. Nu e constrâns de nimic. Rade, se strâmbă, se supără, respira repede, e sperios, e prietenos și multe alte caracteristici. Unii oameni nu se supun standardelor. Unii trăiesc în lumea lor. Ceea ce e foarte bine. Nimeni nu te obliga sa fi cine nu vrei. Ești doar cine vrei sa fi, unde vrei sa fi, când vrei sa fi și cu cine vrei sa fi.
Tine minte : ești propriul tau sef, persoana care te poate controla nu exista. Drumul ti`l cladesti singur. E alegerea ta daca vrei sa fie un drum lin, drept, fara culori pe margini sau un drum pe care te catari, cazi, te ridici inapoi, iei o curba stramta, cu multe flori si mici vietuitoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu