Ea este copila patimasa a vremii. Cu fulgerele si tunetele ei face un spectacol uluitor pentru noi, oamenii. Noi, niste purici in ochii ei. Cu un singur fulger, ne poate sterge existenta, fara niciun pic de mila. Sau jena. Unora le provoaca teama, altora placere. Mie imi inspira rabufnire pura.
Ploaie. Fulgere. Tunete. Aer rece. Calm. Precizie. Urlet. Curatare
Toate simturile reunite in cateva minute intense de izbucnire. Te face sa cauti. Sa cauti ceva in tine. Ceva puternic, ceva pur. Sa cauti esenta ta, partea nealterata din tine. Te face sa simti absolut tot. Toate sentimentele indopate si ascunse si te convinge sa le dai frau liber. Iti demonstreaza ca adevarata ta natura are si parti bune si parti rele, dar tot ce ascunzi si tii in tine, la un moment dat va iesi pur si nealterat. Brut.

3 comentarii:
simplu dar foarte interesant,cu cuvinte surprinzatoare pe care nu le-as fi vazut in caracterizarea unei furtuni...
În mijloc de suflet un zâmbet trece prin travaliu.
În mijloc de suflet lumina trăieşte intens şi chinul ei îndepărtează impurităţile. Mi-am scos chipul şi-l privesc uimit să descopăr culoarea calmă a toamnei ce se prelinge de pe pleoape. Castane coapte la focul iubirii cad în mijloc de suflet şi nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu mine. Mă privesc în ochi şi nici o sclipire nu se zăreşte în ei, aşa cum altădată se întâmpla.
În mijloc de suflet un zâmbet trece prin travaliu.
În mijloc de suflet lumina trăieşte intens şi chinul ei îndepărtează impurităţile. Mi-am scos chipul şi-l privesc uimit să descopăr culoarea calmă a toamnei ce se prelinge de pe pleoape. Castane coapte la focul iubirii cad în mijloc de suflet şi nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu mine. Mă privesc în ochi şi nici o sclipire nu se zăreşte în ei, aşa cum altădată se întâmpla.
Trimiteți un comentariu