Mantra

E greu dupa atat de mult timp sa imi mai scriu gandurile. Parca nu mai am permisiune de la cuvinte sa le folosesc pentru ca le-am abandonat. 

Dar sunt momente in care vin din nou la mine si ma ajuta sa vad ceva diferit. La naiba, cred ca doar au asteptat momentul potrivit. Momentul in care le pot pune cap la cap si pot sa imi aranjez perceptia asupra vietii mele. 

Este foarte dificil iti impiedici gandurile sa vada doar lucrurile negative din jurul tau. De la cel mai mic inconvenient pana la situatia tragica din societatea in care traim. 

Si se intelege cand omul nu mai poate sa isi vada capul de probleme care sunt sau nu sunt acolo. Sau lucuri pe care le poti sau nu le poti schimba. Si multi vor accepta cand cineva nu mai poate vedea nimic bun in viata lui. Si nu vor pune intrebari, pentru ca se lupta cu problemele lor. Pentru ca toti le avem pe ale noastre. Si fiecare dintre noi stie ca ceva rau se va intampla. O simti, e fix dupa colt. 

Si aud "E normal. E realist.". Stai, ce? E normal sa iti petreci viata de la necaz la necaz? E normal sa nu ne mai bucuram de nimic, doar de faptul ca ne plangem la cineva sau cand gasim pe cineva la fel de necajit si sa stam sa matrașim absoulut toata existenta umana? E normal sa ne complacem in stadiul avansat de scenarita in loc sa o lasam dracu?

Nu. Nu e realism. Oricum ai incerca sa il decorezi tu, tot pesimism e. Realism este sa stii ca ai o problema  si ca exista o solutie, fie ea usoara sau grea. Nu sa te stresezi pana la punctul distrugerii incercand sa ii dai de cap. Uneori nu o poti rezolva. Si ghici ce? Este in regula. Toti avem lucruri nerezolvate si trebuie  sa invatam sa traim cu ele. Si lumea nu s-a terminat, inca traim. Bine, chiar. 

Asa ca fa-mi o mica favoare, ca de la om la om: respira adânc de 3 ori. Acum. Permite-ti sa o lasi mai moale. Da, probleme sunt si vor fi mereu. Nu mai astepta urmatorul lucru rau. Bucura-te. 

Si cand totul arde in jurul tau si e haos, doar respira si aminteste-ti ca totul e temporar. De la cafeaua pe care o sorbi pana la viata ta. 

Traieste-o.

Furtuna

Ea este copila patimasa a vremii. Cu fulgerele si tunetele ei face un spectacol uluitor pentru noi, oamenii. Noi, niste purici in ochii ei. Cu un singur fulger, ne poate sterge existenta, fara niciun pic de mila. Sau jena. Unora le provoaca teama, altora placere. Mie imi inspira rabufnire pura.
     
Ploaie. Fulgere. Tunete. Aer rece. Calm. Precizie. Urlet. Curatare

Toate simturile reunite in cateva minute intense de izbucnire. Te face sa cauti. Sa cauti ceva in tine. Ceva puternic, ceva pur. Sa cauti esenta ta, partea nealterata din tine. Te face sa simti absolut tot. Toate sentimentele indopate si ascunse si te convinge sa le dai frau liber. Iti demonstreaza ca adevarata ta natura are si parti bune si parti rele, dar tot ce ascunzi si tii in tine, la un moment dat va iesi pur si nealterat. Brut.

Exhale

O perioada tulburatoare poate transforma o persoana increzatoare si puternica in mii de bucatele de grija si teama. Iti e frica de ce se va intampla daca te vei aduna. Vei putea sa iti invingi temerile si sa iti continui viata in tihna? Sau te vei sfarama din noi in mii de bucatele?

Dar trebuie sa gasesti ultima ramasita de speranta pe care o mai ai si sa abuzezi de ea ca de o bucata de plastilina. Sa o intinzi, sa o transformi intr`o plasa, sa o strangi puternic in mainile tale...sa o faci forma perfecta. Apoi toate grijile si temerile tale vor deveni de asemenea niste bucatele de plastilina in ochii tai. Va trebui sa le iei pe rand. Una cate una. Le vei rezolva, le vei face doar niste atasamente, niste fasii subtiri, care se vor mula cu usurinta pe forma initiala. Si treptat vei vedea cum visul tau va redeveni ceea ce era odata.

Nu trebuie sa te lasi prada temerilor. Trebuie sa le infrunti cu capul inainte. Nu pica in groapa pe care singur ti`o sapi cu grijile tale. Trebuie sa o umpli cu viziunile si cu placerile tale si sa treci mai departe invingator. Nu iti mai alimenta complexele si problemele cu negativism. Ucide`le cu pasiune  si cu rezolvari. Nu vor sti ce le`a lovit. Vor sta intr`un colt, mirate ca nu au reusit sa te atraga de partea lor si sa te inece in suferinta lor. Dar tie nu iti pasa. Pentru ca le`ai invins si le`ai uitat. Nu vor fi altceva decat momente de slabiciune la care vei privi inapoi, increzut.

Vei reusi. Voi reusi. Acum stiu asta. Si nu imi mai e frica sa`mi infrunt greselile.

Noapte buna.

Rabufnire

Oare e asa rau sa fi bun? Nu cred. Cred ca un om este capabil sa faca cele mai groaznice si teribile lucruri de pe lumea asta. Uite`te numai in jurul tau. Ai sa vezi de ce e capabil omul. De ce esti atat de pierdut? De ce iti pasa de ce cred ceilalti? Gandeste`te doar la ce vrei tu sa fi si la cum vrei tu sa te simti. Sa fi bun este o alegere, nu un tip de personalitate, nu o ideologie. Este alegerea ta. Daca vrei sa faci rau sau bine. In momentul in care ai luat decizia asta, ramai cu ea. Faptul ca intr`o zi cineva te va judeca pentru decizia ta este neimportant. TU trebuie sa fi multumit cu tine insati. Doar TU contezi pentru tine.

Inceteaza sa mai judeci. Nu e bine. Nu iti place sa fi judecat. Asa ai zis. Dar tu de ce judeci? Nu e un lucru rau sa fi bun! Destinul si sfarsitul drumului e al tau. Nu ma refer neaparat la Rai sau Iad. Desi eu sunt ortodoxa. Ia de exemplu religia budista. Sunt cinci stadii in aceasta religie. Stadiul in care te vei afla dupa moarte e numai in mainile tale. Faci bine, avansezi. Faci rau, te duci in jos. 

Ca sa cuprind ideea : fi bun, fi idealist, nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare si nu mai judeca. Opusurile astora nu fac altceva decat sa il ciupeasca pe celalalt si sa te doara pe tine. 

Karma is a bitch that way..

Defectuosi

Sunt mai trează ca niciodată. În aşteptarea viselor, gândurile m`au invadat și mai tare m`au trezit. Prea multe întrebări într`un cap atât de obosit.

Dacă am avea totuşi capacitatea de a ne schimba comportamentul de pe o zi pe alta? Dacă vorba "lupul îşi schimba pielea, dar năravul ba" ar fi falsă? Micile defecte care ne definesc nu ar mai exista. Am fi cu toții
capabili sa ne schimbăm de pe o zi pe alta. Si ce am avea atunci? Am avea o lume perfectă. Prea perfectă.

Si atunci ce ai mai fi? Am fi cu toții la fel si n`am mai avea ţel. Am fi cum ne dorim acum sa fim. Si dacă ar fi asa, unde ar ajunge lumea? Ar avea randament 100%. Dar oare noi chiar vrem sa fim perfecţi? Îţi poţi imagina cel mai bun prieten fără rasul ăla isteric? Sau colegul tău fără obsesia necontrolata de a te corecta la fiecare greşeală gramaticala? Sau fără vecinul cu un tropăit care te înnebunește, cu toate ce îi atragi mult prea des atenţia? Parcă ar fi prea plictisitor.

Ne plângem prea mult. Asa se zice, ca defectele trebuie corectate, ca trebuie sa dispară. Dar fără ele am fi toți la fel. Am fi nişte creaturi ale rutinei, care fac același lucru perfect, în acelas loc perfect, cu aceeaşi oameni perfecţi. Doar mie îmi suna plictisitor? Parcă o viaţa fără certuri complet inutile cu un prieten pe tema "nu e asa cum zici tu, e asa cum zic eu!" nu are nici un farmec.

Îmi lipsește perioada în care cautam dinadins defectele si sa vad pana unde merg ele, pana la ce nivel, cât își pot unii oameni înfrâna adevăratul caracter. Omul, în societate, se poarta docil. Face exact cum vor alții. Asa suntem, asa facem toți. Ne ridicam la un anumit standard pentru ca, în cuvintele unora, suntem niște "animale sociale".

E sublim momentul când iei individul de'o parte și porți o discuție cu el. Apare un cu totul alt om. Nu e constrâns de nimic. Rade, se strâmbă, se supără, respira repede, e sperios, e prietenos și multe alte caracteristici. Unii oameni nu se supun standardelor. Unii trăiesc în lumea lor. Ceea ce e foarte bine. Nimeni nu te obliga sa fi cine nu vrei. Ești doar cine vrei sa fi, unde vrei sa fi, când vrei sa fi și cu cine vrei sa fi.
Tine minte : ești propriul tau sef, persoana care te poate controla nu exista. Drumul ti`l cladesti singur. E alegerea ta daca vrei sa fie un drum lin, drept, fara culori pe margini sau un drum pe care te catari, cazi, te ridici inapoi, iei o curba stramta, cu multe flori si mici vietuitoare.