Zambetul din gara

Bagaj. Usa. Mers. Frig. Tramvai. Coborare. Zapada. Iar mers. Sala de asteptare. Curent. Casa de bilete. Bilet. Informatii. Veste. 60 de minute intarziere. Nervi. Totul se prabuseste cand afli ca stai ca prostu' in frig o ora sa astepti un tren. Simti ca se termina lumea, desi este ceva comun.
Pe peronul dintre liniile 2 si 3. un locsor mic,darapanat si gol iti insenineaza ziua, cu un gram de caldura. Un chip luminos si zambitor se plimba vesel printre mesele goale, strangand mici resturi.
Scari. Usa. Caldura te loveste in fata cand intri si un miros dulce-amar de cafea imi bucura narile.
"Frig, nu?". O voce blanda si calda imi atrage atentia.
"E mai frig ca ieri. Si mai alb."
Exact cum credeam. Un ras crisalin inunda locul facand, parca toate lucrurile din jur sa zambeasca. M'am asezat la masa din cel mai indepartat colt cu cafeaua, un corn si cartea. Am intrat complet in lumea nevazuta a cartii. Timpul a trecut pe langa mine ca o rafala de vant. Cand mi'am ridicat ochii din carte am vazut ca localul s'a umplut de multe figuri posomorate cu cafeaua si ziarul in fata. M'am uitat la ceas si am vazut ca daca mai stateam putin pierdeam si trenul intarziat. CAnd am iesit, basmul s'a oprit.
Acea femeie mi'a tatuat memoria ca un vis...