13 august 2010

Haos total












E haos in lume! Gaura neagra! Incalzirea globala! 2012! Apocalipsa! Razboi nuclear! Roboti! ETCETERA!!! In curand o sa auzim ca o sa se uneasca maimutele si o sa ne calce in picioare. Sau pisicile. [cine nu stie la ce ma refer sa dea pe Jetix si sa astepte desenul animat 'Kid vs. Kat'].
De parca oamenilor nu le ajunge stresul cotidian. Trebuie sa se mai streseze si de sfarsitul lumii. Daca o sa murim brusc, stati linistiti, oameni buni, Pamantului ii trebuie maxim 10 minute ca sa faca curatenie. Sa nu uitam ca sub picioarele noastre, zace infernul. Nu la figurat. La propriu. Si sus la fel. In spatele cortinei pe care noi o numim 'ozon', soarele arde.
Dar cand va sosi momentul, vom muri. Pe rand sau toti odata. Si nu vom anticipa. Va veni cand ne vom astepta mai putin.
Oamenii isi pierd astfel pofta de viata. Cand ar trebui sa fie invers. Ar trebui sa fim mai buni. Mai zambitori. Mai toleranti. Mai...oameni. Am mai coborati cativa pasi pe renumita scara a evolutiei. Am redevenit animale. Doar ca suntem mai rai, lipsiti de scrupule si de suflet. Animalele au legi nescrise. Noi avem legi scrise si suntem de o infinita rautate.
Ingropati in munca si calculatoare, uitam de micile bucurii. Acestea ne fac mai buni. O stea, un fluture, o briza usoara, o zi insorita, o ploaie torentiala, o inghetata, o cafea amara, o carte buna, o privire, un suras. Un om zambitor este de obicei apreciat gresit de majoritatea oamenilor din jurul sau. Il privesc ca pe un nebun : "Asta e drogat!", "Asta nu e intreg la cap!". De ce nu gandim ca mica parte a populatiei, totdeauna optimista : "Aces om e binedispus!", "Acest om e bucuros ca si'a gasit jumatatea!". Suntem rai! Suntem razbunatori! Ne omoram unii pe altii. Mergem pe principiul : "Te'ai uitat urat la mine sau ai zis ceva gresit, iti sparg casa si fata!". Gandeste pumnul, nici macar mintea, ca sa nu indraznesc sa zic inima.
Totul e gresit in lumea noastra. Ranim. Tot! Nu doar pe Terra, nu doar pe altii. Ci pe noi insine. Ne omoram inimile. Ni le zidim. Si in ziua in care vom avea nevoie de ea, cimentul va fi deja prea puternic ca sa putem sa spargem zidul.
Fi'ti mai buni! Hai sa ne amanam sfarsitul.

P.S.: Multumiri lui Eddy, care fara ajutorul sau nu as fi putut sa postez. Te pup.

Niciun comentariu: