O perioada tulburatoare poate transforma o persoana increzatoare si puternica in mii de bucatele de grija si teama. Iti e frica de ce se va intampla daca te vei aduna. Vei putea sa iti invingi temerile si sa iti continui viata in tihna? Sau te vei sfarama din noi in mii de bucatele?
Dar trebuie sa gasesti ultima ramasita de speranta pe care o mai ai si sa abuzezi de ea ca de o bucata de plastilina. Sa o intinzi, sa o transformi intr`o plasa, sa o strangi puternic in mainile tale...sa o faci forma perfecta. Apoi toate grijile si temerile tale vor deveni de asemenea niste bucatele de plastilina in ochii tai. Va trebui sa le iei pe rand. Una cate una. Le vei rezolva, le vei face doar niste atasamente, niste fasii subtiri, care se vor mula cu usurinta pe forma initiala. Si treptat vei vedea cum visul tau va redeveni ceea ce era odata.
Nu trebuie sa te lasi prada temerilor. Trebuie sa le infrunti cu capul inainte. Nu pica in groapa pe care singur ti`o sapi cu grijile tale. Trebuie sa o umpli cu viziunile si cu placerile tale si sa treci mai departe invingator. Nu iti mai alimenta complexele si problemele cu negativism. Ucide`le cu pasiune si cu rezolvari. Nu vor sti ce le`a lovit. Vor sta intr`un colt, mirate ca nu au reusit sa te atraga de partea lor si sa te inece in suferinta lor. Dar tie nu iti pasa. Pentru ca le`ai invins si le`ai uitat. Nu vor fi altceva decat momente de slabiciune la care vei privi inapoi, increzut.
Vei reusi. Voi reusi. Acum stiu asta. Si nu imi mai e frica sa`mi infrunt greselile.
Noapte buna.
2 comentarii:
tot ce este intr un om este si n exteriorul lui,dar stim sa ne uitam la oameni? am invatat oare sa i vedem asa cum sunt ei? hmmm,nu prea cred.omul nu are griji ci grijile au om.grijile sunt aceleasi,chiar daca de multe feluri ,totusi sunt limitate ca tip.oamenii sunt unici si sunt sapte miliarde.un numar inteligibil,dar enorm.sapte miliarde de tipuri umane.comparativ cu numarul tipurilor de griji ,numarul oamenilor tinde spre infinit.totusi cel mai important lucru pe care trebuie sa l invatam este sa ne iertam pe noi insine,numai asa vom intelege reactiile celorlalti si de ce uneori le vine asa de greu sa ne inteleaga si sa ne ierte.si n plus trebuie sa nvatam sa ne cerem iertare,nu scuze,ci iertare,pentru ca:,,iertarea este de doua ori binecuvantata:o data de cel ce o primeste si a doua oara de cel ce o daruieste. ca o parafraza a cinicului slogan:intai trage si pe urma vezi cine e, ar fi bine ,intai sa iertam si apoi sa certam.am fi ascultati siiiii,de ce nu, intelesi.iar intelegerea e calea spre iubire si pace
invingatorul ramane intotdeauna singur ...cu Dumnezeu
Eu l-am vazut(cine poate sa-l vada?)
Bobi
Trimiteți un comentariu