Smile.

Viata te depinde doar de tine. Deciziile sunt alte tale. Trebuie sa gandesti independent. Ai oameni in jurul tau care iti innoreaza uneori judecata, dar asta nu inseamna ca nu esti singur. Trebuie tu sa tii fraiele destinului tau, nu trebuie sub absolut nicio forma sa te schimbi pentru alta persoana sau persoane. Daca cineva iti da un sfat, nu sari imediat, gandeste`te. Daca cineva vrea sa ia o decizie in locul tau, nu sta degeaba, lupta pentru ideile si visele tale. Daca e prea greu, nu te da sub nicio forma batut. Daca nu iti cunosti limitele, defineste`le. Dar daca insa le cunosti, depaseste`le.

Nu exista 'Nu pot'. Tu detii controlul vietii tale. Viata merge in sus, viata merge in jos. Tu trebuie mereu sa stai drept. Tu trebuie mereu sa ai demnitate, trebuie mereu sa fi curios, trebuie mereu sa faci ce iti place cu patima. 

Esti unic si trebuie sa te mandresti cu asta. Un capitol al vietii tale s`a sfarsit? Bun. Intoarce pagina si incepi alt capitol. Nu trebuie sa te abati de la calea ta. Trebuie sa mergi mai departe mereu. Mentine`ti echilibrul. Stai drept.

Reciteste capitolul, totusi. Poti sa stai putin pe ganduri si sa vezi ce a mers rau. Asa e, nu esti un robot. Dar asta nu inseamna ca ai suficient timp sa suferi. Iti poti petrece timpul acela zambind. Timpul e scurt, e mai bine sa ti`l petreci placut decat sa suferi. 

Zambeste. Maine va fi mai rau.

Dor

Intalnim atatia oameni. Cum se face ca dorul apare doar pentru cateva persoane? Au ceva special? Ce ii face demni de acest sentiment unic?

Atatea criterii. Sunt oamenii care si`au pus amprenta pe personalitatea ta, chiar daca nu erau mereu acolo. Sunt oameni cu care te`ai intalnit odata in viata. Sunt oameni cu care ai stat o perioada mai lunga. Oameni care au reusit sa iti deschida ochii si, chiar daca lumina era prea puternica, lacrimile tale aveau sa curga pe umerii lor. Sunt acele persoane cu care ai ras timp de o ora incontinuu de rasul altuia atat de tare incat uitati de ce ati inceput sa radeti de la bun inceput.

Dar cel mai rau e cand te resemnezi. Cand realizezi ca pentru anumite persoane vei simti acest dor mereu. Ca o rana adanca, dar fara speranta ca se va mai inchide vreodata. Cei care ti`au fost aproape toata viata, cei cu care ai avut o legatura speciala, dar nu ii vei mai vedea vreodata, cei cu care te`ai certat rau. Imi place sa il numesc "dorul final", care pentru mine este cel mai crud dintre toate.

Totusi, ca sa poti ramane in toate facultatile mintii, trebuie sa creezi noi legaturi. Stranse si cat se poate de sincere. Sa iti poti varsa sufletul unui om pe care il cunosti de cinci minute. Nu stii ce gandeste, poate el are solutia la problema ta. Dar trebuie sa ai grija. Daca versi prea mult, risti sa ramai vulnerabil si raspunsul sa fie doar un raspuns de mantuiala amestecat cu foarte multa mila.

Nu va fie teama de noi legaturi si nici sa va fie dor de cineva.

Uniti

Dupa ce ne`am cunoscut, am stiut ca trebuie sa ma incred in tine. Cand eram mici, in poze erai langa mine, luandu`ma mereu in brate. De cand m`ai vazut ai stiut ca trebuie sa ma protejezi.

Dupa am inceput sa cresc. Eram mica si tu putin mai copt la minte. Ne certam mereu, ma invatai sa ma apar si sa dau. Stiai ca nu pot dar tu incercai. Daca eram ranita, deveneai cel mai inversunat dusman. Aveai mereu grija de mine.

Cand soarta ne`a lovit, tacit, am realizat ca nu exista alta alternativa. Trebuia sa ne unim si mereu sa ne avem spatele. Dar nu am facut asta imediat. Stii cand ne`am certat si ti`am trimis mesaj cu "Te urasc!"? Iti aduci aminte ca a venit Florina sa ne impace si am stat cu orele de vorba.

Iti amintesti revelionul cand am fost la Bucuresti? Acela a fost momentul. Atunci in dimineata de 1 ianuarie. Cu putin timp inainte jucasem mafia si tu nu intelegeai cum va nimeream pe toti. Iti zic un secret. Trisam.

Dar pe la 10 dimineata tu te`ai dus la tine in camera si la scurt timp am venit dupa tine. Am ascultat amandoi in liniste "The Gambler". Atunci si acolo am inceput, fara niciun motiv sa vorbim si sa ne cunoastem mai bine.

Ma bucur ca ai incredere in mine si poti sa imi zici ce te doare si sa imi povestesti trecutul tau. Si ca ma pot increde in tine cu fricile si complexele mele.

Nu uita cuvintele tale : "Sunt la un buton distanta!"

Si nu uita nici cuvintele mele : "Ia`ma de mana si hai amandoi in intuneric."

Te iubesc si imi e dor de tine.

Dragului meu frate,

sora ta mai mica.

Bonus : http://www.youtube.com/watch?v=rBCxcEkkXFo

Drumuri

Fiecare om are calea sa in aceasta viata. Problema in toata afacerea asta este ca trebuie sa ne terminam drumul. La sfarsitul lui gasim toate gropile pe care le`am facut, toate intersectiile bune sau stricate, toate podurile cladite peste obstacole, unele inca in picioare, altele rupte. Si trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru toate. De acolo, destinatia ne e descoperita.
Extraordinar in toata ideea asta nu este drumul in sine, ci intersectiile. Atunci cand te impiedici de alta bordura. Ce faci atunci? Uneori mergi pe o cale noua, construita de tine si de celalalt calator pana la capat. Alteori apare o bifurcatie si ti se stramtoreaza drumul. Poate te va mai astepta alta cale. Poate nu. Dar e bine. Totul e sa lupti si sa ai rabdare pentru ca soarele nu lasa niciun drum netrecut de razele lui.
Noua ne`au trebuit noua ani si inca mai avem de muncit. Acest post este pentru familia mea care acum impanzeste lumea intreaga. La multi ani si va iubesc pe toti trei. Sa ne vedem fericiti la marele zece.

"I`m on my way back home"

Vorbeste'mi!

Era poeziilor a trecut. A biletelelor de dragoste pline de speranta si rusine trecute prin multe maini curioase si amuzate cu mesajul "Vrei sa fi iubita mea?". Acum totul se rezuma la "Vrei sa fi a mea?" sau pur si simplu un sarut care e inteles ca si cum doua persoane sunt impreuna.

Era vitezei. Era comoditatii. Tot aia e. Ne ascultam muzica si ne vedem filmele. Vorbim in replici de film. Schimbam limba. Facem schimb de melodii. Folosim cliseele care se regasesc in orice carte de pe piata. Ne "comodizam", la figurat. Nu mai stim sa purtam discutii lungi si pline de inteles. Nu mai scriem scrisori, implica prea mult. Preferam un e-mail scurt, telegrafic : 'Buna, ce faci?'

Aceste fapte pot fi iertate si trecute cu vederea. Ce'i mai rau in toate astea? Comoditatea intra si in ce'i mai frumos pe lume : iubirea. Nu ne mai exprimam sentimentele, dam citate. In schimbul catorva cuvinte frumoase de iubire, trimitem o melodie. Cantec pe care un compozitor a primit cativa lei pentru a'si asterne sentimentele pe o foaie, pentru ca un om comod sa il foloseasca pentru a'si exprima sentimentele vagi. Daca le'ar intelege, ar fi capabil sa vorbeasca despre ele. Dar e comod, i se pare inutil sa le exprime prin propriile lui idei, cand un altul a scris despre ele si i se pare ca nu poate face mai bine. 

FALS! E doar o parere. Oricine, in lume ar prefera doua fraze cu niste cuvinte simple si din suflet decat o melodie cu multe fraze cu cuvinte pompoase ascultata si dedicata unui milion de alte persoane. Oricine prefera un singur sarut pasional in locul a sapte pupici virtuali pe messenger, indulciti cu alte sapte hug-uri si o fata cu inimioara drept bonus. Oricine prefera un "Te iubesc!" soptit la ureche decat un "i love you" intr'un mesaj.

Aici e vorba de calitate contra cantitate. Unicul impotriva comercialului.

Expresivitate vs. comoditate...