Mantra

E greu dupa atat de mult timp sa imi mai scriu gandurile. Parca nu mai am permisiune de la cuvinte sa le folosesc pentru ca le-am abandonat. 

Dar sunt momente in care vin din nou la mine si ma ajuta sa vad ceva diferit. La naiba, cred ca doar au asteptat momentul potrivit. Momentul in care le pot pune cap la cap si pot sa imi aranjez perceptia asupra vietii mele. 

Este foarte dificil iti impiedici gandurile sa vada doar lucrurile negative din jurul tau. De la cel mai mic inconvenient pana la situatia tragica din societatea in care traim. 

Si se intelege cand omul nu mai poate sa isi vada capul de probleme care sunt sau nu sunt acolo. Sau lucuri pe care le poti sau nu le poti schimba. Si multi vor accepta cand cineva nu mai poate vedea nimic bun in viata lui. Si nu vor pune intrebari, pentru ca se lupta cu problemele lor. Pentru ca toti le avem pe ale noastre. Si fiecare dintre noi stie ca ceva rau se va intampla. O simti, e fix dupa colt. 

Si aud "E normal. E realist.". Stai, ce? E normal sa iti petreci viata de la necaz la necaz? E normal sa nu ne mai bucuram de nimic, doar de faptul ca ne plangem la cineva sau cand gasim pe cineva la fel de necajit si sa stam sa matrașim absoulut toata existenta umana? E normal sa ne complacem in stadiul avansat de scenarita in loc sa o lasam dracu?

Nu. Nu e realism. Oricum ai incerca sa il decorezi tu, tot pesimism e. Realism este sa stii ca ai o problema  si ca exista o solutie, fie ea usoara sau grea. Nu sa te stresezi pana la punctul distrugerii incercand sa ii dai de cap. Uneori nu o poti rezolva. Si ghici ce? Este in regula. Toti avem lucruri nerezolvate si trebuie  sa invatam sa traim cu ele. Si lumea nu s-a terminat, inca traim. Bine, chiar. 

Asa ca fa-mi o mica favoare, ca de la om la om: respira adânc de 3 ori. Acum. Permite-ti sa o lasi mai moale. Da, probleme sunt si vor fi mereu. Nu mai astepta urmatorul lucru rau. Bucura-te. 

Si cand totul arde in jurul tau si e haos, doar respira si aminteste-ti ca totul e temporar. De la cafeaua pe care o sorbi pana la viata ta. 

Traieste-o.

Furtuna

Ea este copila patimasa a vremii. Cu fulgerele si tunetele ei face un spectacol uluitor pentru noi, oamenii. Noi, niste purici in ochii ei. Cu un singur fulger, ne poate sterge existenta, fara niciun pic de mila. Sau jena. Unora le provoaca teama, altora placere. Mie imi inspira rabufnire pura.
     
Ploaie. Fulgere. Tunete. Aer rece. Calm. Precizie. Urlet. Curatare

Toate simturile reunite in cateva minute intense de izbucnire. Te face sa cauti. Sa cauti ceva in tine. Ceva puternic, ceva pur. Sa cauti esenta ta, partea nealterata din tine. Te face sa simti absolut tot. Toate sentimentele indopate si ascunse si te convinge sa le dai frau liber. Iti demonstreaza ca adevarata ta natura are si parti bune si parti rele, dar tot ce ascunzi si tii in tine, la un moment dat va iesi pur si nealterat. Brut.

Exhale

O perioada tulburatoare poate transforma o persoana increzatoare si puternica in mii de bucatele de grija si teama. Iti e frica de ce se va intampla daca te vei aduna. Vei putea sa iti invingi temerile si sa iti continui viata in tihna? Sau te vei sfarama din noi in mii de bucatele?

Dar trebuie sa gasesti ultima ramasita de speranta pe care o mai ai si sa abuzezi de ea ca de o bucata de plastilina. Sa o intinzi, sa o transformi intr`o plasa, sa o strangi puternic in mainile tale...sa o faci forma perfecta. Apoi toate grijile si temerile tale vor deveni de asemenea niste bucatele de plastilina in ochii tai. Va trebui sa le iei pe rand. Una cate una. Le vei rezolva, le vei face doar niste atasamente, niste fasii subtiri, care se vor mula cu usurinta pe forma initiala. Si treptat vei vedea cum visul tau va redeveni ceea ce era odata.

Nu trebuie sa te lasi prada temerilor. Trebuie sa le infrunti cu capul inainte. Nu pica in groapa pe care singur ti`o sapi cu grijile tale. Trebuie sa o umpli cu viziunile si cu placerile tale si sa treci mai departe invingator. Nu iti mai alimenta complexele si problemele cu negativism. Ucide`le cu pasiune  si cu rezolvari. Nu vor sti ce le`a lovit. Vor sta intr`un colt, mirate ca nu au reusit sa te atraga de partea lor si sa te inece in suferinta lor. Dar tie nu iti pasa. Pentru ca le`ai invins si le`ai uitat. Nu vor fi altceva decat momente de slabiciune la care vei privi inapoi, increzut.

Vei reusi. Voi reusi. Acum stiu asta. Si nu imi mai e frica sa`mi infrunt greselile.

Noapte buna.

Rabufnire

Oare e asa rau sa fi bun? Nu cred. Cred ca un om este capabil sa faca cele mai groaznice si teribile lucruri de pe lumea asta. Uite`te numai in jurul tau. Ai sa vezi de ce e capabil omul. De ce esti atat de pierdut? De ce iti pasa de ce cred ceilalti? Gandeste`te doar la ce vrei tu sa fi si la cum vrei tu sa te simti. Sa fi bun este o alegere, nu un tip de personalitate, nu o ideologie. Este alegerea ta. Daca vrei sa faci rau sau bine. In momentul in care ai luat decizia asta, ramai cu ea. Faptul ca intr`o zi cineva te va judeca pentru decizia ta este neimportant. TU trebuie sa fi multumit cu tine insati. Doar TU contezi pentru tine.

Inceteaza sa mai judeci. Nu e bine. Nu iti place sa fi judecat. Asa ai zis. Dar tu de ce judeci? Nu e un lucru rau sa fi bun! Destinul si sfarsitul drumului e al tau. Nu ma refer neaparat la Rai sau Iad. Desi eu sunt ortodoxa. Ia de exemplu religia budista. Sunt cinci stadii in aceasta religie. Stadiul in care te vei afla dupa moarte e numai in mainile tale. Faci bine, avansezi. Faci rau, te duci in jos. 

Ca sa cuprind ideea : fi bun, fi idealist, nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare si nu mai judeca. Opusurile astora nu fac altceva decat sa il ciupeasca pe celalalt si sa te doara pe tine. 

Karma is a bitch that way..

Defectuosi

Sunt mai trează ca niciodată. În aşteptarea viselor, gândurile m`au invadat și mai tare m`au trezit. Prea multe întrebări într`un cap atât de obosit.

Dacă am avea totuşi capacitatea de a ne schimba comportamentul de pe o zi pe alta? Dacă vorba "lupul îşi schimba pielea, dar năravul ba" ar fi falsă? Micile defecte care ne definesc nu ar mai exista. Am fi cu toții
capabili sa ne schimbăm de pe o zi pe alta. Si ce am avea atunci? Am avea o lume perfectă. Prea perfectă.

Si atunci ce ai mai fi? Am fi cu toții la fel si n`am mai avea ţel. Am fi cum ne dorim acum sa fim. Si dacă ar fi asa, unde ar ajunge lumea? Ar avea randament 100%. Dar oare noi chiar vrem sa fim perfecţi? Îţi poţi imagina cel mai bun prieten fără rasul ăla isteric? Sau colegul tău fără obsesia necontrolata de a te corecta la fiecare greşeală gramaticala? Sau fără vecinul cu un tropăit care te înnebunește, cu toate ce îi atragi mult prea des atenţia? Parcă ar fi prea plictisitor.

Ne plângem prea mult. Asa se zice, ca defectele trebuie corectate, ca trebuie sa dispară. Dar fără ele am fi toți la fel. Am fi nişte creaturi ale rutinei, care fac același lucru perfect, în acelas loc perfect, cu aceeaşi oameni perfecţi. Doar mie îmi suna plictisitor? Parcă o viaţa fără certuri complet inutile cu un prieten pe tema "nu e asa cum zici tu, e asa cum zic eu!" nu are nici un farmec.

Îmi lipsește perioada în care cautam dinadins defectele si sa vad pana unde merg ele, pana la ce nivel, cât își pot unii oameni înfrâna adevăratul caracter. Omul, în societate, se poarta docil. Face exact cum vor alții. Asa suntem, asa facem toți. Ne ridicam la un anumit standard pentru ca, în cuvintele unora, suntem niște "animale sociale".

E sublim momentul când iei individul de'o parte și porți o discuție cu el. Apare un cu totul alt om. Nu e constrâns de nimic. Rade, se strâmbă, se supără, respira repede, e sperios, e prietenos și multe alte caracteristici. Unii oameni nu se supun standardelor. Unii trăiesc în lumea lor. Ceea ce e foarte bine. Nimeni nu te obliga sa fi cine nu vrei. Ești doar cine vrei sa fi, unde vrei sa fi, când vrei sa fi și cu cine vrei sa fi.
Tine minte : ești propriul tau sef, persoana care te poate controla nu exista. Drumul ti`l cladesti singur. E alegerea ta daca vrei sa fie un drum lin, drept, fara culori pe margini sau un drum pe care te catari, cazi, te ridici inapoi, iei o curba stramta, cu multe flori si mici vietuitoare.

Smile.

Viata te depinde doar de tine. Deciziile sunt alte tale. Trebuie sa gandesti independent. Ai oameni in jurul tau care iti innoreaza uneori judecata, dar asta nu inseamna ca nu esti singur. Trebuie tu sa tii fraiele destinului tau, nu trebuie sub absolut nicio forma sa te schimbi pentru alta persoana sau persoane. Daca cineva iti da un sfat, nu sari imediat, gandeste`te. Daca cineva vrea sa ia o decizie in locul tau, nu sta degeaba, lupta pentru ideile si visele tale. Daca e prea greu, nu te da sub nicio forma batut. Daca nu iti cunosti limitele, defineste`le. Dar daca insa le cunosti, depaseste`le.

Nu exista 'Nu pot'. Tu detii controlul vietii tale. Viata merge in sus, viata merge in jos. Tu trebuie mereu sa stai drept. Tu trebuie mereu sa ai demnitate, trebuie mereu sa fi curios, trebuie mereu sa faci ce iti place cu patima. 

Esti unic si trebuie sa te mandresti cu asta. Un capitol al vietii tale s`a sfarsit? Bun. Intoarce pagina si incepi alt capitol. Nu trebuie sa te abati de la calea ta. Trebuie sa mergi mai departe mereu. Mentine`ti echilibrul. Stai drept.

Reciteste capitolul, totusi. Poti sa stai putin pe ganduri si sa vezi ce a mers rau. Asa e, nu esti un robot. Dar asta nu inseamna ca ai suficient timp sa suferi. Iti poti petrece timpul acela zambind. Timpul e scurt, e mai bine sa ti`l petreci placut decat sa suferi. 

Zambeste. Maine va fi mai rau.

Dor

Intalnim atatia oameni. Cum se face ca dorul apare doar pentru cateva persoane? Au ceva special? Ce ii face demni de acest sentiment unic?

Atatea criterii. Sunt oamenii care si`au pus amprenta pe personalitatea ta, chiar daca nu erau mereu acolo. Sunt oameni cu care te`ai intalnit odata in viata. Sunt oameni cu care ai stat o perioada mai lunga. Oameni care au reusit sa iti deschida ochii si, chiar daca lumina era prea puternica, lacrimile tale aveau sa curga pe umerii lor. Sunt acele persoane cu care ai ras timp de o ora incontinuu de rasul altuia atat de tare incat uitati de ce ati inceput sa radeti de la bun inceput.

Dar cel mai rau e cand te resemnezi. Cand realizezi ca pentru anumite persoane vei simti acest dor mereu. Ca o rana adanca, dar fara speranta ca se va mai inchide vreodata. Cei care ti`au fost aproape toata viata, cei cu care ai avut o legatura speciala, dar nu ii vei mai vedea vreodata, cei cu care te`ai certat rau. Imi place sa il numesc "dorul final", care pentru mine este cel mai crud dintre toate.

Totusi, ca sa poti ramane in toate facultatile mintii, trebuie sa creezi noi legaturi. Stranse si cat se poate de sincere. Sa iti poti varsa sufletul unui om pe care il cunosti de cinci minute. Nu stii ce gandeste, poate el are solutia la problema ta. Dar trebuie sa ai grija. Daca versi prea mult, risti sa ramai vulnerabil si raspunsul sa fie doar un raspuns de mantuiala amestecat cu foarte multa mila.

Nu va fie teama de noi legaturi si nici sa va fie dor de cineva.

Uniti

Dupa ce ne`am cunoscut, am stiut ca trebuie sa ma incred in tine. Cand eram mici, in poze erai langa mine, luandu`ma mereu in brate. De cand m`ai vazut ai stiut ca trebuie sa ma protejezi.

Dupa am inceput sa cresc. Eram mica si tu putin mai copt la minte. Ne certam mereu, ma invatai sa ma apar si sa dau. Stiai ca nu pot dar tu incercai. Daca eram ranita, deveneai cel mai inversunat dusman. Aveai mereu grija de mine.

Cand soarta ne`a lovit, tacit, am realizat ca nu exista alta alternativa. Trebuia sa ne unim si mereu sa ne avem spatele. Dar nu am facut asta imediat. Stii cand ne`am certat si ti`am trimis mesaj cu "Te urasc!"? Iti aduci aminte ca a venit Florina sa ne impace si am stat cu orele de vorba.

Iti amintesti revelionul cand am fost la Bucuresti? Acela a fost momentul. Atunci in dimineata de 1 ianuarie. Cu putin timp inainte jucasem mafia si tu nu intelegeai cum va nimeream pe toti. Iti zic un secret. Trisam.

Dar pe la 10 dimineata tu te`ai dus la tine in camera si la scurt timp am venit dupa tine. Am ascultat amandoi in liniste "The Gambler". Atunci si acolo am inceput, fara niciun motiv sa vorbim si sa ne cunoastem mai bine.

Ma bucur ca ai incredere in mine si poti sa imi zici ce te doare si sa imi povestesti trecutul tau. Si ca ma pot increde in tine cu fricile si complexele mele.

Nu uita cuvintele tale : "Sunt la un buton distanta!"

Si nu uita nici cuvintele mele : "Ia`ma de mana si hai amandoi in intuneric."

Te iubesc si imi e dor de tine.

Dragului meu frate,

sora ta mai mica.

Bonus : http://www.youtube.com/watch?v=rBCxcEkkXFo

Drumuri

Fiecare om are calea sa in aceasta viata. Problema in toata afacerea asta este ca trebuie sa ne terminam drumul. La sfarsitul lui gasim toate gropile pe care le`am facut, toate intersectiile bune sau stricate, toate podurile cladite peste obstacole, unele inca in picioare, altele rupte. Si trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru toate. De acolo, destinatia ne e descoperita.
Extraordinar in toata ideea asta nu este drumul in sine, ci intersectiile. Atunci cand te impiedici de alta bordura. Ce faci atunci? Uneori mergi pe o cale noua, construita de tine si de celalalt calator pana la capat. Alteori apare o bifurcatie si ti se stramtoreaza drumul. Poate te va mai astepta alta cale. Poate nu. Dar e bine. Totul e sa lupti si sa ai rabdare pentru ca soarele nu lasa niciun drum netrecut de razele lui.
Noua ne`au trebuit noua ani si inca mai avem de muncit. Acest post este pentru familia mea care acum impanzeste lumea intreaga. La multi ani si va iubesc pe toti trei. Sa ne vedem fericiti la marele zece.

"I`m on my way back home"

Vorbeste'mi!

Era poeziilor a trecut. A biletelelor de dragoste pline de speranta si rusine trecute prin multe maini curioase si amuzate cu mesajul "Vrei sa fi iubita mea?". Acum totul se rezuma la "Vrei sa fi a mea?" sau pur si simplu un sarut care e inteles ca si cum doua persoane sunt impreuna.

Era vitezei. Era comoditatii. Tot aia e. Ne ascultam muzica si ne vedem filmele. Vorbim in replici de film. Schimbam limba. Facem schimb de melodii. Folosim cliseele care se regasesc in orice carte de pe piata. Ne "comodizam", la figurat. Nu mai stim sa purtam discutii lungi si pline de inteles. Nu mai scriem scrisori, implica prea mult. Preferam un e-mail scurt, telegrafic : 'Buna, ce faci?'

Aceste fapte pot fi iertate si trecute cu vederea. Ce'i mai rau in toate astea? Comoditatea intra si in ce'i mai frumos pe lume : iubirea. Nu ne mai exprimam sentimentele, dam citate. In schimbul catorva cuvinte frumoase de iubire, trimitem o melodie. Cantec pe care un compozitor a primit cativa lei pentru a'si asterne sentimentele pe o foaie, pentru ca un om comod sa il foloseasca pentru a'si exprima sentimentele vagi. Daca le'ar intelege, ar fi capabil sa vorbeasca despre ele. Dar e comod, i se pare inutil sa le exprime prin propriile lui idei, cand un altul a scris despre ele si i se pare ca nu poate face mai bine. 

FALS! E doar o parere. Oricine, in lume ar prefera doua fraze cu niste cuvinte simple si din suflet decat o melodie cu multe fraze cu cuvinte pompoase ascultata si dedicata unui milion de alte persoane. Oricine prefera un singur sarut pasional in locul a sapte pupici virtuali pe messenger, indulciti cu alte sapte hug-uri si o fata cu inimioara drept bonus. Oricine prefera un "Te iubesc!" soptit la ureche decat un "i love you" intr'un mesaj.

Aici e vorba de calitate contra cantitate. Unicul impotriva comercialului.

Expresivitate vs. comoditate...

Human VS. Machine

Tehnologie. Ne tehnologizam. Ne modernizam. Ne luam fel de fel de televizoare, laptopuri, telefoane de ultima generatie. Din ce in ce mai complexe, dar totodata facile si, mai ales, atractive. Totul nou si tehnologizat. Treptat incepem sa depindem din ce in ce mai mult de ele. Putem tasta fara sa privim macar literele. Lipim ochii de ecran la milioanele de filme existente pe piata in ziua de azi. Urmarim vietile altora in timp ce a noastra trece rapida si ireversibila pe langa noi. Un film e echivalent cu o ora si jumatate de facut nimic. Exceptand, poate, documentarele din care deprindem cateva informatii utile. Sau nu. Spunand asta, devin automat ipocrita. Urmaresc seriale pe banda rulanta. Incepem sa credem ca acele imagini sunt reale, incepem sa copiem replicile scrise de niste scenaristi sau autori subapreciati.
Ce s'a intamplat, oare, cu ziarele sau cartile sau plimbarile si biletelele de dragoste si toate celelalte lucruri marunte care ne faceau placere inaintea tehnologiei? Acum pui doua sau trei emoticoane sau dai un mesaj de cateva cuvinte indulcite pe telefon si totul e rezolvat. Au trecut ani buni de cand am scris o scrisoare, sa'mi astern ultimele evenimente si ganduri pe o foaie, sa ii pun un timbru si sa trimit...
Ce parere aveti despre asa-zisele 'relatii' pe internet? Alea cu 'vai ce te iubesc!!!', fara sa fi simtit pielea partenerului? Fara sa'i fi vazut vreodata obrajii imbujorand? Fara sa'i fi auzit un tic verbal pe care sa il iubesti si sa il detesti simultan? Fara sa'i fi mirosit gatul parfumat? Fara sa'i fi gustat buzele? Sunt doar o sarada. O mare minciuna.
'Am nevoie de sentimente, nu de un mecanism!'
[Aceasta ultima idee a apartinut de fapt prietenei mele, Maria, de unde a pornit acest post.]


BONUS : 'Parks on fire - HD'

Haos total

E haos in lume! Gaura neagra! Incalzirea globala! 2012! Apocalipsa! Razboi nuclear! Roboti! ETCETERA!!! In curand o sa auzim ca o sa se uneasca maimutele si o sa ne calce in picioare. Sau pisicile. [cine nu stie la ce ma refer sa dea pe Jetix si sa astepte desenul animat 'Kid vs. Kat'].
De parca oamenilor nu le ajunge stresul cotidian. Trebuie sa se mai streseze si de sfarsitul lumii. Daca o sa murim brusc, stati linistiti, oameni buni, Pamantului ii trebuie maxim 10 minute ca sa faca curatenie. Sa nu uitam ca sub picioarele noastre, zace infernul. Nu la figurat. La propriu. Si sus la fel. In spatele cortinei pe care noi o numim 'ozon', soarele arde.
Dar cand va sosi momentul, vom muri. Pe rand sau toti odata. Si nu vom anticipa. Va veni cand ne vom astepta mai putin.
Oamenii isi pierd astfel pofta de viata. Cand ar trebui sa fie invers. Ar trebui sa fim mai buni. Mai zambitori. Mai toleranti. Mai...oameni. Am mai coborati cativa pasi pe renumita scara a evolutiei. Am redevenit animale. Doar ca suntem mai rai, lipsiti de scrupule si de suflet. Animalele au legi nescrise. Noi avem legi scrise si suntem de o infinita rautate.
Ingropati in munca si calculatoare, uitam de micile bucurii. Acestea ne fac mai buni. O stea, un fluture, o briza usoara, o zi insorita, o ploaie torentiala, o inghetata, o cafea amara, o carte buna, o privire, un suras. Un om zambitor este de obicei apreciat gresit de majoritatea oamenilor din jurul sau. Il privesc ca pe un nebun : "Asta e drogat!", "Asta nu e intreg la cap!". De ce nu gandim ca mica parte a populatiei, totdeauna optimista : "Aces om e binedispus!", "Acest om e bucuros ca si'a gasit jumatatea!". Suntem rai! Suntem razbunatori! Ne omoram unii pe altii. Mergem pe principiul : "Te'ai uitat urat la mine sau ai zis ceva gresit, iti sparg casa si fata!". Gandeste pumnul, nici macar mintea, ca sa nu indraznesc sa zic inima.
Totul e gresit in lumea noastra. Ranim. Tot! Nu doar pe Terra, nu doar pe altii. Ci pe noi insine. Ne omoram inimile. Ni le zidim. Si in ziua in care vom avea nevoie de ea, cimentul va fi deja prea puternic ca sa putem sa spargem zidul.
Fi'ti mai buni! Hai sa ne amanam sfarsitul.

P.S.: Multumiri lui Eddy, care fara ajutorul sau nu as fi putut sa postez. Te pup.

Altceva.

Pierduti in rutina cotidianului, a telefoanelor supraevaluate si suprasolicitate, a calculatorului si internetului de mare viteza, am uitat lucrul cel mai de pret primit de la Creator. Natura.
Azi am fost la un rau. Vi se pare ceva banal, dar pentru mine a fost o revelatie. E uimitor sa vezi cat de nepasatori suntem cu natura, si cat de putin ii pasa ei de asta. Avand in vedere cat rau facem mediului din jur, el merge mai departe. In jurul meu nu e nimic altceva decat natura. Pura natura. Pietre mari, pietre mici, gaze de toate soiurile, pestisori aurii (inca astept sa sara unul din apa si sa imi ofere zambitor trei dorinte).
Atrocitatea umana si'a lasat amprenta asupra acestui mic coltisor de Rai. Piatra pe care stau are cicatrici facute de neanderthalul din noi, gauri dureroase. Dar totusi este foarte ospitaliera cu mine. Isi tine bestiile ascunse si imi ofera o canapea spatioasa de pe care sa ii admir vasta casa.
Un fluture buimac zboara ratacit si ma trimite cu privirea la fratele meu care redescopera vrajit natura.
Nu e nevoie sa fi un pictor sau un fotograf profesionist pentru a surprinde natura, ea e vicleana, te surprinde prima. Tu te astepti sa vezi apa, insecte enervante, pomi si pietre. Dar nu e asa. Eu vad putere, rezistenta, vointa si puritate.
Realizezi cat de insignifiant poti fi, numai privind in jur. Daca natura nu te vrea, e destul de puternica incat sa te distruga. Ea rezista rautatii noastra, dar noi nu am rezista un minut fara bogatiile ei.
Omul a incercat sa faca un pod de trecere, dar natura s'a impotrivit. Acest pod este acum dezafectat si in jur nu pare sa sufere nimic.
Din contra. Apa curge, pestii se pliba in voie si pietrele adormite ofera adapost micilor creaturi fara aparare.

Later edit : Tin mortis sa imi cer scuze celor catorva vizitatori fideli pentru absenta mea. Am fost lipsita de inspiratie si delasatoare. :)

Ordin de evacuare din Lumea Interzisa

Plecati odata! Lumea mea Interzisa nu e motel! Sunteti deja trei care v`ati cazat acolo! Mintea mea nu trebuie sa mai fie asa permisiva cu intrusii. Un test era, si pe ala l`ati trecut. Visele mele sunt calea catre Lumea Interzisa. Ati aparut trei crai, in trei vise, in trei nopti consecutive. Sa va numim diferit. Va veti numi Luni, Marti si Miercuri.

LUNI : Tu m`ai torturat. Mi`ai derutat mintea. Se facea ca ma cautai si m`ai gasit la Prietena T. acasa. M`ai sarutat patimas, mi`ai zis ca vei fi al meu si am ramas imbratisati. M`am trezit nervoasa realizand ca a fost doar un vis. Era prea frumos ca sa fie real...dureros de frumos.

Password for The Forbidden Land : ********

MARTI : Tu esti de`a dreptul ametitor. Ma purtai pe oscilatiile linistite ale unei melodii pe marginea unui lac. Ma imbatai cu vorbe dulci si siropoase. Parca eram intr`o transa pana cand sunetul alarmei m`a trezit ca dupa un somn de o suta de ani.

Password for The Forbidden Land : ********

MIERCURI : Tu esti trecutul meu. Tu ai patruns aici cu forta. Eu chiar nu te vroiam aici. Se facea ca m`am dus la Magazin si tu ma pandeai la intrare si la iesire. Cunostinta F. mi`a reamintit de un lucru pe care il uitasem. Cand am intrat, tu erai beat si m`ai privit de sus pana jos, mi`ai jurat iubire si sa te primesc inapoi. Am plecat impreuna in lume, departe de Magazin si Cunostinta F. Apoi Prietena M. si am plecat spre scoala.

Password for The Forbidden Land : ********

Tin sa va anunt ca parolele nu sunt refolosibile si ca Lumea Interzisa vrea sa plecati. De fapt...nu ea...ci eu! 

Dispareti!

Later edit : Luni, Marti, Miercuri, Prietena T., Cunostinta F. si Prietena M. sunt persoane reale carora nu le voi dezvalui identitatea. Nu intreba cine sunt, te voi dezamagi.

Alerg!

Eu alerg. Tu alergi. El sau Ea alearga. Noi alergam. Voi alergati. Ei sau Ele alearga.

In concluzie, toti alergam. In stanga, in dreapta, in fata, in spate.Unii se duc in sus sau in jos. Dar toti alearga undeva. Acum cateva zile, m'am oprit pur si simplu din mers. M'a lovit un baiat din spate care alerga. 'Hei, vrei sa nu te mai opresti in mijlocul drumului?' Nu stiu cum se face ca fix in momentul ala s'a oprit muzica. Si l'am auzit. Imi venea as ii raspund 'Dar cerul e asa frumos...si e atat de frumos in jurul nostru'. Dar in loc sa ripostez, m'am supus. Am luat'o la goana. Fara sa ma mai uit in jur. Fara sa mai vad cerul. Fara sa mai vad oameni, fete, sentimente, ochi caprui, ochi verzi. Doar aleea din fata picioarelor mele grabite. Nimic nu m'a oprit. Nici nu mi'am dat seama cand am ajuns la destinatie. Am vazut doar blocul, am intrat si m'am urcat in lift. Cat de mult m'a afectat tipul. Daca stai, ii incurci pe altii. Daca alergi, esti doar unul de'ai lor. Un om fara personalitate. Banal. Ce sa fac?

Eu stau. Tu stai. El sau ea sta. Noi stam. Voi stati. Ei sau ele stau.

In concluzie, la sfarsit toti stam. Intinsi intr'o cutie. Atunci de ce sa alerg cand eu trebuie sa fac opusul. Trebuie sa stau si sa savurez. Totul. Sa absorb totul. Sa absorb frumosul si uratul. Albul si negrul. Sa fiu un burete si ce e in jurul meu sa fie lichidul. Eu sa iau totul si sa tin pentru mine. O privire, un zambet, oameni, fete, sentimente, ochi caprui, ochi verzi. Sa privesc totul. Sa privesc adevarul. 

Fix in ochi...

Fragile!

"Caution! FRAGILE!!!"
Asta ar trebui sa avem imprimat pe noi. Suntem atat de fragili si de usor de manipulat. Suntem usori. De fapt suntem facuti din aer. Mult aer.
Dar eu nu vorbesc de fizic. Vorbesc despre un om si sentimentele lui. Despre un om inauntru. Omul e ca o pensula. A trecut prin mii de culori, spalata si respalata. Si cu cea mai mica forta, o poti rupe in jumatate. Pur si simplu. Omul e trecut prin mii de emotii. Durere, fericire, melancolie, dragoste, tradare si lista e interminabila. Dar la cel mai mic impact, omul cade. O pietricica. Te impiedici de ea, pici, iti spargi capul si gata. Totul s'a terminat cu o pietricica. Neasteptat. Iminent. Pur si simplu.
"Nu imi vine a crede ca in momentul asta traiesc si zambesc cu voi, baieti, si in momentul urmator as putea disparea. Ca si cum nu as fi existat." O replica a unui actor care juca rolul unui muribund. Dar intotdeauna cineva isi aminteste de tine. Oricand. Pentru ca ai fost un om. Ai facut ceva pe lumea asta. Orice. Fie bun, fie rau.
Dar in acelas timp, oamenii nu numai ca uita ca sunt fragili, dar ei se cred si epicentrul a tot ce ne inconjoara. Cunoscut si necunoscut. Oamenii cred, in sinea lor, ca suntem singura planeta care are viata pe ea. Desi mi se pare foarte indoielnic. Sigur ca mai sunt si alte planete care au viata. Dar eu cred ca totusi ceva ne retine sa ajungem la ele. Sau poate ca nu suntem pregatiti sa gasim forme de viata extraterestra. Ne va face mai putin unici. Ne va face comuni. Il va face pe om sa fie si mai fragil, si mai fricos. O sa ii fie teama ca altii o sa vina si o sa ne ia planeta noastra pe care noi o distrugem. Dar pamantul intotdeauna are grija sa ne avertizeze ca el e seful.
Da, sunt fragila. Sunt un suflet fragil, egocentric si mandru. Asa sunt oamenii. Unii mai mult sau mai putin. Dar intotdeauna omul are aceeasi scuza:
"Sunt om"...

Educatia sexologica in scoli

In acest post voi prezenta ceea ce a scris una dintre clasele a XI-a dintr'un liceu ploiestean, la o ora de educatie a santatii. Aici, opera unei grupe de elevi. Enjoy! 

"1.Ce este sexul? O actiune care presupune contactul fizic intim intre una sau mai multe persoane/animale.

2.Ce este sexualitatea? Toate lucrurile/actiunile care fac aluzie la sex

3.Care este diferenta intre sex si sexualitate? Sexul : actul sexual propriu-zis. Sexualitatea : toate gesturile care pot conduce la sex.

4.De unde ati aflat de sex? S.: de la prieteni si scoala. C.: de la TV (discovery, prima TV dupa 12). T.: de la tata. M.: scoala/parinti. E.: de la parinti/mass-media.

5.Cu cine ati discutat, in general, pentru prima oara despre sex? Prieteni, parinti, veri, matusi.

6.Ce e important sa stii despre sex? -folosirea unor metode contraceptive -sa o faci atunci cand te simti pregatit, cu persoana potrivita -"Eminescu a murit de sifilis" -slabesti si dispar cosuri.

7.Cum te'ai simtit cand ai discutat pentru prima data despre sex? Intimidat."

LATER EDIT : Raspunsurile sunt puse pentru a va induce in eroare

Superb

Pur si simplu superb! Atat am avut de zis!

Cumpara un "NU"

Sunt momente in viata fiecarui om in care ii vine sa racneasca din strafundul lui. Acum imi vine sa urlu. Dar nu pot. De ce? Pentru ca "traiesc intr'o societate civilizata". OMUL CIVILIZAT nu tipa. Nu plange. Nu isi da arama pe fata. Nu urla. Nu rade cu pofta. Nu face glume. Nu barfeste. Nu. Nu. Nu gandeste. Nu. Nu. Nu isi injura seful. Nu. Nu. Nu nimic. NU. Si ideea e ca daca el nu face asta, ce stie totusi sa faca? Stie sa isi invete progenitura sa faca ceva in viata. Sa il faca pe "NU".
Nu imi place "NU". Nu pot sa zic ca imi place mai mult de "DA", dar categoric in societatea noastra sunt prea multi de "NU".

'Buna ziua, cu ce va putem ajuta?'
'Buna ziua, vreau un "NU".'
'Desigur. Vreun domeniu anume?'
'Nu chiar, vreau unul la nimereala. Copilul meu a invatat sa zica "DA" si nu e bine. Aveti vreu "NU" pentru asta?'
'Desigur, poftiti.'
'Cat costa?'
'Gratis'
'Multumesc.'

Se vinde "NU" pe banda rulanta, in toate partile.
Asa ca in societatea de azi bagi capul in perna si urli. Poate asta te va potoli.

Daca...

"Daca si cu parca". Acorda'ti 10 minute din timpul pretios si completeaza intrebarile. Iti vei pune la randul tau, mii de intrebari.

* Daca eram o luna, as fi fost _____
* Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost _____
* Daca eram o parte a zilei, as fi fost _____
* Daca eram un animal marin, as fi fost _____
* Daca eram o directie, as fi fost _____
* Daca eram o virtute, as fi fost _____
* Daca eram o personalitate istorica, as fi fost _____
* Daca eram o planeta, as fi fost _____
* Daca eram un lichid, as fi fost _____
* Daca eram o piatra, as fi fost _____
* Daca eram o pasare, as fi fost _____
* Daca eram un tip de vreme, as fi fost _____
* Daca eram un instrument muzical, as fi fost _____
* Daca eram o emotie, as fi fost _____
* Daca eram un sunet, as fi fost _____
* Daca eram un element, as fi fost _____
* Daca eram un cântec, as fi fost _____
* Daca eram un film, as fi fost _____
* Daca eram un serial, as fi fost _____
* Daca eram o carte, a fi fost _____
* Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost _____
* Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost _____
* Daca eram un oras, as fi fost _____
* Daca eram un gust, as fi fost _____
* Daca eram o culoare, as fi fost _____
* Daca eram un material, as fi fost _____
* Daca eram un cuvânt, as fi fost _____
* Daca eram o parte a corpului, as fi fost _____
* Daca eram o expresie a fetei, as fi fost _____
* Daca eram o materie de scoala, as fi fost _____
* Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost _____
* Daca eram o forma, as fi fost _____
* Daca eram un numar, as fi fost _____
* Daca eram un mijloc de transport, as fi fost _____
* Daca eram o haina, as fi fost _____